Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția banii definiție dex
banii
găsește rime pentru
banii
Cuvinte apropiate:
băni
,
bănie
,
bănit
,
bănui
a arunca
(
cu
)
banii pe
fereastră
expr.
1.
a
cheltui
exagerat
de
mult
, a fi
risipitor
. –
2.
a
achiziționa
un
produs
necorespunzător
din
punct
de
vedere
calitativ
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia banii
a înota în aur / în bani
expr.
a fi
bogat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia banii
a nu da doi bani
(pe cineva / ceva) expr.
a avea o
părere
proastă
(
despre
cineva / ceva
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia banii
a-și bea banii
expr. (d. –
alcoolici
)
a
cheltui
toți banii pe
băutură
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia banii
BAN
1
,
bani
,
s.m.
1.
Unitate
monetară
și
monedă
egală
cu a
suta
parte
dintr-un
leu
;
p. restr.
monedă
măruntă
,
divizionară
a
leului
. ♢ Expr.
A nu
face
(
sau
a nu
plăti
) un
ban
(
chior
)
sau
doi
bani
=
a nu
valora
nimic
, a nu avea nici o
valoare
.
2.
Echivalent
general
al
valorii
mărfurilor
(
fiind
el
însuși
o
marfă
);
monedă
de
metal
sau
hârtie
recunoscută
ca
mijloc
de
schimb
și de
plată
;
argint
(
2
). ♢ Expr.
A
trăi
(pe
lângă
cineva) ca
banul
cel
bun
=
a fi
foarte
prețuit
(de cineva).
A
lua
(ceva) de (
sau
drept
)
bani
buni
=
a
crede
că un
lucru
este
adevărat
. ♦ (La pl.)
Avere
în
numerar
;
parale
. ♢ Expr.
A fi
doldora
(
sau
plin
) de
bani
=
a fi
foarte
bogat
.
A avea
bani
(
strânși
) la
ciorap
sau
a
strânge
bani
la
ciorap
=
a avea sau a
face
economii
, a avea sau a
strânge
o
sumă
de
bani
; a fi
zgârcit
.
Fecior
(
sau
băiat
) de
bani
gata
=
fiu
de
oameni
avuți
care
face
extravaganțe
cu banii
primiți
sau
moșteniți
de la
părinți
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia banii
BAN
2
,
bani
,
s.m.
1.
Guvernator
al unei
regiuni
de
graniță
în Ungaria
feudală
.
2.
(
Titlu
și
funcție
de)
mare
dregător
în
Țara
Românească
după
sec
. XV; (și în
forma
mare
ban
) (
titlu
purtat
de)
boierul
care
guverna
Banatul
Severinului,
apoi
Oltenia. ♦ (În Muntenia) Cel mai
înalt
rang
boieresc
;
persoană
care
deținea
acest
rang
. – Cf. magh.
ban
, scr.
ban
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia banii
BAN
s. v.
bănuț
,
disc
embrionar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia banii
BAN
s.
1.
franc
,
gologan
,
para
, (înv. și pop.)
sorocovăț
, (pop. și fam.)
pitac
,
sfanț
, (
reg
. și fam.)
pițulă
, (
astăzi
fam.)
arginți
(pl.), (fam.)
capital
,
centimă
, (arg.)
lovele
(pl.),
mangări
(pl.),
mardei
(pl.),
material
.
(A
rămas
fără
nici un ~.)
2.
v.
monedă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia banii
ban
(
monedă
,
funcție
) s. m., pl.
bani
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia banii
BAN
1
~i
m.
1)
Marfă
îndeplinind
funcția
socială
de
echivalent
general
al
tuturor
mărfurilor
în
procesul
de
schimb
. 2)
Monedă
sau
bancnotă
,
îndeplinind
funcția
socială
de
mijloc
de
schimb
și de
plată
(a
mărfurilor
).
♢ A
plăti
în ~i
gheață
(
sau
lichizi
)
bani
în
numerar
(
plătiți
pe
loc
).
~i de
buzunar
bani
destinați
cheltuielilor
mărunte
. 3)
la pl.
Avere
în
formă
de
monede
sau
bancnote
;
parale
.
♢ A fi
doldora
de ~i
a fi
foarte
bogat
; a avea
mulți
bani
.
A
arunca
~i pe
fereastră
a
cheltui
fără
nici o
socoteală
.
A pune ~i la
ciorap
a) a
strânge
bani
; b) a fi
foarte
zgârcit
.
A
face
~i
buni
a) a
câștiga
bine
; b) a avea
valoare
; a fi de
preț
. 4)
Subunitate
monetară
egală
cu a
suta
parte
dintr-un
leu
. /Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia banii
BAN
2
~i
m.
1)
Titlu
și
funcție
de
mare
dregător
în
Țara
Românească
după
sec
. XV. 2)
Persoană
care
deținea
acest
titlu
. /<
ung
.
bán
,
sb.
ban
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia banii
ban (báni),
s.m. –
Conte
,
titlu
nobiliar
și
administrativ
al
vechii
guvernări
românești
. A
fost
mai întîi
nume
dat
conților
care
administrau
zonele
de
sud
ale
regatului
Ungariei.
Domnii
din Munt. și-au
adăugat
la
jumătatea
sec
. XIV,
titlul
de
ban
de Severin (lat.
banus
),
schimbat
în 1511 prin cel de
ban
de Mehedinți, și
puțin
mai tîrziu de Oltenia, sau de Craiova. Din
sec
. XV,
titlul
a
fost
cedat
de
domnitor
demnitarului
celui mai de
seamă
din
sfatul
său și de la
curtea
sa. Pare a fi cuvînt
mongol
,
probabil
avar
. Cf.
mongol
bajan
„
bogat
,
avut
”,
titlu
avar
relativ
echivalent
cu cel al
nobililor
din Castilia, și care este
menționat
de Constantin
Porfirogenetul
(
sec
. X) cu
forma
βοεάνος (Korsch,
Arch
. slaw. Phil.,
IX, 487; Berneker 42).
Ungurii
par
a fi
moștenit
titlul
și
instituția
, și prin
intermediul
lor
termenul
(mag.
bán
) a
intrat
în
rom
., ca și în sl.
banŭ
, sb., cr., sl.,
ceh
.,
pol
.
ban
. Der.
banat
, s.n. (
ținut
administrat
de
ban
: cf.
Banat
,
provincie
din
vestul
României
);
bănățean
,
adj. (din
Banat
);
bănățesc,
adj. (din
Banat
);
bănățește,
adv. (ca în
Banat
);
băneasă,
s.f. (
soție
de
ban
);
bănesc
,
adj. (
propriu
unui
ban
);
bănie
,
s.f. (
funcție
sau
rang
de
ban
);
bănișor
,
s.m. (
prefect
numit
de
ban
în
fiecare
din
cele
cinci
județe
ale
Olteniei;
funcție
desființată
în 1761);
bănișorie,
s.f. (
prefectură
,
funcție
de
bănișor
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia banii
ban (báni),
s.m. –
1.
Monedă
. –
2.
Parale
(mai
ales
la pl.). –
3.
Unitate
monetară
de
valoare
diferită: în
sec
. XVII,
valoarea
1/200 dintr-un
ducat
de
aur
; la
începutul
sec
. XIX, 1/120 dintr-un
leu
vechi
;
modern
, o
centimă
,
adică
1/100 dintr-un
leu
. – Megl.
bani
.
Origine
necunoscută
. Este
vorba
probabil
de cuvîntul germ.
ban
, lat.
med
.
bannus
„
comunicare
,
strigare
”, care a
ajuns
să
însemne
,
între
multe
altele
, „
amendă
impusă
pentru
delicte
împotriva
autorității
”, sau „
contribuție
plătită
domnului
feudal
de
către
târguri
” (cf.
ex
. din
sec
.
VII
-XII, la Niermeyer 82-3).
Schimbarea
sensului
s-
ar
explica
prin
necesitatea
de a
plăti
amenzile
cu
bani
gheață
, într-o
epocă
în care
moneda
nu
era
obișnuită
. Rămîne de
lămurit
drumul
urmat
de
împrumut
; este
probabil
să fi
fost
prin
intermediul
mag. A
fost
uneori
explicat
prin
intermediul
lui
ban
„
conte
” (Hasdeu 2425; Tiktin); această
explicație
este însă
lipsită
de
fundament
istoric
,
căci
ar
fi
posibilă
numai
dacă
ar
exista
monede
bătute
de
demnitarul
desemnat
prin
același
nume
. S-a
presupus
apoi
pentru
cuvîntul
rom
. o
origine
sl. (Miklosich,
Slaw. Elem.,
14); într-
adevăr
,
există
în bg.
han
„(”monedă„ și ”conte„) și în v.
pol
.
ban
.
Totuși
, cel mai
probabil
este ca
ambele
cuvinte
să
provină
din
rom
. (Cihac, II, 8;
DAR
; Capidan,
Raporturile
,
230); tot din
rom
.
derivă
mag.
bány
”monedă„ (Edelspacher 9). În sfîrșit, după o
ipoteză
a lui Pușcariu în
DAR
,
ar
fi
vorba
de o
rădăcină
preromanică *
bann-
”viață„, de unde se
deduce
și mr.
a
băna
, ”a
trăi
.„ Sub
aspect
semantic
,
ar
trebui
să se
presupună
un
sens
al lui *
bann-
”vite„ (ca lat.
vita
›
rom
.
vită
), și
apoi
”bani„ (ca lat.
pecus
›
pecunia
),
ipoteză
ce pare a
prezenta
neajunsul
de a fi
prea
ingenioasă
. Der.
bănar
,
s.m. (înv.,
portmoneu
);
bănărie
,
s.f. (
monetărie
);
bănăret,
s.n. (
bănet
);
bănărit
,
s.n. (
bănet
);
bănesc
,
adj. (
referitor
la
bani
,
pecuniar
,
economic
);
bănește
,
adv. (din
punct
de
vedere
economic
,
material
);
bănet
,
(
bani
mulți
);
bănică
, s.f. (
plantă
,
Phyteuma
orbiculare
);
bănicel,
s.m. (
paietă
);
bănișor
,
s.m. (
bănuț
,
monedă
mică
;
plantă
,
bănică
);
bănos
,
adj. (
avut
,
bogat
; care
aduce
cîștig
mare
,
productiv
,
lucrativ
);
bănuț
,
s.m. (
monedă
mică
;
germenul
oului
;
plantă
,
definitie
/cucului">
ciuboțica
-
cucului
,
Bellis
perennis
;
plantă
,
cimișir
,
Buxus
sempervirens
;
plantă
,
saschiu
,
Vinca
pervinca
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia banii
BAN
2
(‹ scr.) s.m.
1.
(Din
sec
. 10, la
slavii
de
sud
)
Titlu
purtat
de
unii
demnitari
cu
atribuții
politice
,
administrative
,
judiciare
și
militare
.
2.
(În
sec
. 13-16, în Ungaria)
Dregător
regal
,
conducător
al unor
regiuni
de
graniță
.
3.
(În
ev
.
med
. în
Țara
Românească
)
Reprezentant
al
domnului
în Oltenia; de la sfîrșitul
sec
. 15
pînă
în 1831 (și în
forma
de
mare
ban
), a
fost
primul
demnitar
, după
domn
, în
ierarhia
dregătorilor
.
Vreme
îndelungată
bănia
a
fost
apanajul
familiei
Craioveștilor.
4.
(Din
sec
. 17, în Moldova)
Dregător
domnesc
.
5.
Persoană
care avea acest
titlu
.
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia banii
BAN GU
(32-92),
istoric
chinez
.
Autor
al
primei
monografii
dinastice
(„
Cronica
dinastiei
Han
”),
model
al
istoriografiei
chineze
pentru
două
milenii
.
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia banii
BANI
albi
,
albișori
,
bani
grubă
,
biștar
,
blanc
,
boabe
,
bulșoi
,
cașcaval
,
coarjă
,
copeici
,
creițari
,
denghi
,
falset
,
fâș
-
fâș
,
galbeni
,
gloanțe
,
gozor
,
lapți
,
lămâi
,
lovele
, lovinci, lovo,
loz
,
mangări
, manglâi, mangoți, marafeți,
mardei
,
material
,
mălai
,
mănei
,
moloz
, moni,
ovăz
, pagnos,
parai
,
parale
, parnusă,
pincă
,
pitaci
,
pițule
,
pleavă
,
sarsana
,
scamă
,
taxă
de
prostie
,
teșcherea
,
trandafir
,
țechini
,
zarzavat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia banii
BĂNÍ,
bănesc
,
vb.
IV
.
1.
Tranz. A
învesti
pe cineva cu
titlul
de
ban
2
.
2.
Intranz. A
exercita
funcția
de
ban
2
. – Din
ban
2
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia banii
băní
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
bănésc
,
imperf. 3 sg.
băneá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
băneáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia banii
băní
,
bănésc
, vb.
IV
(înv.)
1.
a
trata
cu cineva.
2.
a
sâcâi
, a
face
mizerii
cuiva.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia banii
BĂNÍE,
bănii,
s.f.
1.
Funcția
sau
rangul
de
ban
2
.
2.
Reședința
banului
2
. –
Ban
2
+ suf. -
ie
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia banii
băníe
s. f.,
art
.
bănía
,
g.-d.
art
.
băníei
;
pl.
băníi,
art
.
băníile
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia banii
CASĂ DE BÁNI
s.
seif
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia banii
CASĂ DE BANI
banieră
,
întărită
,
lefterie
,
purcea
,
ursoaică
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia banii
de doi bani / trei lulele
expr. (peior.)
1.
ieftin
.
2.
de
calitate
inferioară
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia banii
în bani
expr. (d.
oameni
)
cu
situație
financiară
foarte
bună
; în
posesia
unei
sume
de
bani
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia banii
în pană de bani
expr.
rămas
fără
bani
înaintea
zilei
de
salariu
/ de
pensie
;
lefter
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia banii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK