Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția banui definiție dex
banui
găsește rime pentru
banui
Cuvinte apropiate:
băni
,
bănui
,
bănuit
,
bănuț
,
bântui
,
bârnui
,
blănui
,
brănui
,
dănui
,
mânui
,
pănui
,
rânui
BĂNUÍ,
bănuiesc
,
vb.
IV
.
1.
Tranz. A
presupune
; a
presimți
; a
întrevedea
o
anumită
situație
, o
anumită
soluție
etc.
2.
Tranz. A
considera
pe cineva
drept
autor
al unei
fapte
(
rele
); a
suspecta
.
3.
Intranz. (
Reg
.) A se
supăra
pe cineva; a-i
face
mustrări
.
4.
Intranz. (
Reg
.) A
regreta
, a se
căi
. – Din magh.
bánni.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia banui
BĂNUÍ
vb.
1.
a
crede
, a
ghici
, a
gândi
, a-și
imagina
, a-și
închipui
, a
întrezări
, a
presupune
, a
prevedea
, a
socoti
, a
ști
, a
visa
, (
rar
) a
prevesti
, (înv. și
reg
.) a
nădăi
, (
reg
.) a
chibzui
, a
probălui
, (fig.) a
mirosi
.
(
Cine
ar
fi ~ că se va
întâmpla
astfel
?)
2.
(prin Transilv. fig.) a se
arde
.
3.
v.
suspecta
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia banui
BĂNUÍ
vb. v.
acuza
,
admonesta
,
afla
,
căi
,
certa
,
dăscăli
,
descoperi
,
dojeni
,
ghici
,
imputa
,
invidia
,
învinovăți
,
învinui
,
moraliza
,
mustra
,
pizmui
,
pocăi
,
regreta
,
reproșa
,
supăra
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia banui
bănuí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
bănuiésc
,
imperf. 3 sg.
bănuiá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
bănuiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia banui
A BĂNU//Í ~iésc 1.
tranz.
1) A
admite
ca
adevărat
sau ca
posibil
; a
presupune
. 2)
(
persoane
)
A
considera
drept
vinovat
de o
acțiune
condamnabilă
. 2.
intranz. pop.
1) A
înainta
pretenții
(cuiva). 2) A fi
cuprins
de
regret
. /<
ung
.
bánni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia banui
bănuí (-uésc, bănuít),
vb. –
1.
(Trans.) A
regreta
, a (se)
lamenta
. –
2.
a se
simți
jignit
, a se
ofensa
. –
3.
A avea o
părere
proastă
; a
reproșa
, a
face
mustrări
. –
4.
A-și
face
o
părere
, a
considera
, a
socoti
. –
5.
A
presupune
, a
presimți
. – Var.
băni
,
(înv.) a
deranja
, a
supăra
. Mag.
bánom
„
regret
” sau „îmi pare
rău
”. (Cihac, II, 478; Berneker 42;
DAR
; Gáldi,
Dict.,
103); cf.
bănat
. A
trecut
din mag. în cr.
banoveti
, rut.
banuvati
, bg. din Trans.
banuva
(Miklosich,
Bulg.,
119). Der.
bănuielnic
,
adj. (
suspect
;
îndoielnic
);
bănuială
,
s.f. (
reproș
,
suspiciune
);
bănuitor
,
adj. (care
bănuiește
,
lipsit
de
încredere
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia banui
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK