BRUT, -Ă
adj. (
Despre materii) În stare
naturală; (
despre compuse) netransformat într-un alt
produs finit, neterminat.
2. (
Op.
net;
despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (
despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [Cf. it.
bruto, fr.
brut, lat.
brutus].