Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția buf definiție dex
buf
găsește rime pentru
buf
Cuvinte apropiate:
bluf
,
bu
,
buc
,
buf
,
buf
,
bufă
,
bufo
,
buft
,
buh
,
bui
,
bul
,
bum
,
bun
(s.n.),
bun
(s.m.f., adj.),
bur
,
bus
,
buș
,
buș
,
but
,
buz
,
puf
(s.n.),
puf
(s.m.),
ruf
,
tuf
,
uf
,
zuf
BUF
2
s.n.
Numele
unei
figuri
la
jocul
de
arșice
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buf
BUF
2
s.n.
Numele
unei
figuri
la
jocul
de
arșice
. –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buf
BUF
1
interj.
Cuvânt
care
imită
zgomotul
înfundat
produs
de
căderea
unui
obiect
tare
, de o
lovitură
sau de o
explozie
. –
Onomatopee
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buf
BUF
3
, -Ă,
bufi
, -e,
adj. (
Despre
comedii
) Cu un
caracter
comic
exagerat
. ♦ (
Despre
opere
muzicale
) Care este
compus
în
genul
liric
ușor
. ♦ (
Despre
actori
sau
cântăreți
) Care s-a
specializat
în
interpretarea
unor
roluri
comice
de
comedie
sau de
operă
muzicală
bufă
3
; (
despre
roluri
)
specific
comediei
sau
operei
muzicale
bufe
3
. – Din fr.
bouffe.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buf
BUF
3
, -Ă,
bufi
, -e,
adj. (
Despre
comedii
) Cu un
caracter
comic
exagerat
. ♦ (
Despre
opere
muzicale
) Care este
compus
în
genul
liric
ușor
. ♦ (
Despre
actori
sau
cântăreți
) Care s-a
specializat
în
interpretarea
unor
roluri
comice
de
comedie
sau de
operă
muzicală
bufă
3
; (
despre
roluri
)
specific
comediei
sau
operei
muzicale
bufe
3
. – Din fr.
bouffe.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buf
BUF
1
interj.
Cuvânt
care
imită
zgomotul
înfundat
produs
de
căderea
unui
obiect
tare
, de o
lovitură
sau de o
explozie
. –
Onomatopee
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buf
BUF
interj.
puf
!
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buf
BUF
interj.
puf
!
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buf
BUF
adj.
burlesc
,
caraghios
,
caricatural
,
grotesc
,
parodic
,
ridicol
.
(De un
comic
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buf
BUF
adj.
burlesc
,
caraghios
,
caricatural
,
grotesc
,
parodic
,
ridicol
.
(De un
comic
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buf
buf
adj. m., pl.
bufi
;
f. sg.
búfă
,
pl.
búfe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buf
buf
interj., s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buf
buf
adj. m., pl.
bufi
;
f. sg.
búfă
,
pl.
búfe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buf
buf
interj., s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buf
BUF
1
interj. (se
folosește
pentru
a
reda
zgomotul
puternic
și
înfundat
,
produs
de un
obiect
greu
la
cădere
, de o
lovitură
, de o
explozie
etc.).
/Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia buf
BUF
2
~ă (~i, ~e)
1)
(
despre
opere
muzicale
sau
dramatice
)
Care are un
caracter
comic
exagerat
. 2)
(
despre
actori
)
Care este
angajat
în
roluri
comice
. /<fr.
bouffe
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia buf
BUF
1
interj. (se
folosește
pentru
a
reda
zgomotul
puternic
și
înfundat
,
produs
de un
obiect
greu
la
cădere
, de o
lovitură
, de o
explozie
etc.).
/Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia buf
BUF
2
~ă (~i, ~e)
1)
(
despre
opere
muzicale
sau
dramatice
)
Care are un
caracter
comic
exagerat
. 2)
(
despre
actori
)
Care este
angajat
în
roluri
comice
. /<fr.
bouffe
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia buf
buf (-fi),
s.m. –
Bufniță
. – Var.
bufă
,
bufnă
,
buh
(n)
ă
, buhniță, buhac, puhaci,
puhace
.
– Mr., megl.
buf.
Lat.
būfus
, de la
būho,
būfo
(Pușcariu 231; REW 1352;
Pascu
, I, 54); cf. it.
gufo
, sp.
buho
,
port
.
bufo.
Forma
simplă
are
circulație
, generalizîndu-se
formele
contaminate
cu
cuvinte
mai
mult
sau mai
puțin
asemănătoare
din alte
limbi
,
cum
sînt bg.
buchu(l),
mag.
buhu
(›
buhă
), ngr. μποῦφος,
pol
.
puhacz
(›
puhaci
),
poate
și cu
creațiile
expresive
bazate
pe interj.
buf
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia buf
buf
interj. –
Exprimă
zgomotul
produs
de
ciocnirea
a
două
corpuri
, de o
lovitură
sau o
căzătură
.
Creație
expresivă
, care se întîlnește cu sl.
buchnoti
sau
buchati
„a
bate
cu
putere
”, de unde bg.
buchnuvam
, sb.
buchnuti
,
rus
.
buchatĭ
(Berneker 97);
fapt
pentru
care Miklosich,
Slaw. Elem.
, 18, n-a
șovăit
să
derive
cuvîntul
rom
. din sl. Pe de altă
parte
,
rezultatele
acestei
rădăcini
expresive
s-au
contaminat
și cinfundat
adesea
cu
cele
ale
lui
buh
-
. Der.
bufni
(var.
buhni, buvni, bumni, bugni, bufui,
buhăi
), vb. (a
izbucni
; a
bombăni
, a
izbi
);
bufneală
(var.
bufăială
,
bufnet
,
bufnitură
, buhnitură
), s.f. (
zgomot
brusc
);
buhnaci
, s.m. (
certăreț
, gîlcevitor);
bufnos
, adj. (
prost
dispus
,
ursuz
);
îmbufna
,
vb. (a
supăra
, a
irita
);
răbufni
,
vb. (a
pocni
; a
cădea
zgomotos
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia buf
buf
interj. –
Exprimă
zgomotul
produs
de
ciocnirea
a
două
corpuri
, de o
lovitură
sau o
căzătură
.
Creație
expresivă
, care se întîlnește cu sl.
buchnoti
sau
buchati
„a
bate
cu
putere
”, de unde bg.
buchnuvam
, sb.
buchnuti
,
rus
.
buchatĭ
(Berneker 97);
fapt
pentru
care Miklosich,
Slaw. Elem.
, 18, n-a
șovăit
să
derive
cuvîntul
rom
. din sl. Pe de altă
parte
,
rezultatele
acestei
rădăcini
expresive
s-au
contaminat
și cinfundat
adesea
cu
cele
ale
lui
buh
-
. Der.
bufni
(var.
buhni, buvni, bumni, bugni, bufui,
buhăi
), vb. (a
izbucni
; a
bombăni
, a
izbi
);
bufneală
(var.
bufăială
,
bufnet
,
bufnitură
, buhnitură
), s.f. (
zgomot
brusc
);
buhnaci
, s.m. (
certăreț
, gîlcevitor);
bufnos
, adj. (
prost
dispus
,
ursuz
);
îmbufna
,
vb. (a
supăra
, a
irita
);
răbufni
,
vb. (a
pocni
; a
cădea
zgomotos
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia buf
buf (-fi),
s.m. –
Bufniță
. – Var.
bufă
,
bufnă
,
buh
(n)
ă
, buhniță, buhac, puhaci,
puhace
.
– Mr., megl.
buf.
Lat.
būfus
, de la
būho,
būfo
(Pușcariu 231; REW 1352;
Pascu
, I, 54); cf. it.
gufo
, sp.
buho
,
port
.
bufo.
Forma
simplă
are
circulație
, generalizîndu-se
formele
contaminate
cu
cuvinte
mai
mult
sau mai
puțin
asemănătoare
din alte
limbi
,
cum
sînt bg.
buchu(l),
mag.
buhu
(›
buhă
), ngr. μποῦφος,
pol
.
puhacz
(›
puhaci
),
poate
și cu
creațiile
expresive
bazate
pe interj.
buf
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia buf
BUF, -Ă
adj.
(
Despre
opere
muzicale
sau
dramatice
)
Hazliu
;
exagerat
de
comic
;
vesel
. ♦ (
Despre
cântăreți
,
actori
) Care
joacă
roluri
în
opere
comice
, în
farse
, în
comedii
de
intrigă
etc. [< it.
buffo
, fr.
bouffe
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia buf
BUF, -Ă
adj.
(
Despre
opere
muzicale
sau
dramatice
)
Hazliu
;
exagerat
de
comic
;
vesel
. ♦ (
Despre
cântăreți
,
actori
) Care
joacă
roluri
în
opere
comice
, în
farse
, în
comedii
de
intrigă
etc. [< it.
buffo
, fr.
bouffe
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia buf
BUF, -Ă
adj.
(
despre
opere
muzicale
sau
dramatice
) cu un
caracter
comic
grotesc
,
caricatural
. (< it.
buffo
, fr.
bouffe
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia buf
BUF, -Ă
adj.
(
despre
opere
muzicale
sau
dramatice
) cu un
caracter
comic
grotesc
,
caricatural
. (< it.
buffo
, fr.
bouffe
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia buf
buf
s.n. sg. (
mar
.)
obiecte
aduse
din
cursă
cu
intenția
de a fi
comercializate
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buf
buf
s.n. sg. (
mar
.)
obiecte
aduse
din
cursă
cu
intenția
de a fi
comercializate
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buf
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK