CABINÉT
s.n. 1. Încăpere (într-o
casă, într-un
apartament etc.) mai
retrasă și mai liniștită decât celelalte, destinată anumitor folosințe (pentru lucru, în vederea
exercitării unei
profesiuni etc.).
2. Încăpere sau
serie de încăperi (în
localul unei
instituții) unde lucrează cineva, fiindu-i
rezervate exclusiv;
birou.
3. Secție,
serviciu de
studii. ♢
Cabinet metodic = a)
centru didactic al
activității metodice dintr-o școală, dintr-un oraș etc.; b)
secție de îndrumare și de
informare în
bibliotecile mari și în
întreprinderi; (
ieșit din uz)
cabinet de partid =
centru în care se
dădeau îndrumări
teoretice și
metodice cadrelor de
lectori,
conferențiari și
propagandiști și celor care
studiau marxism-
leninismul;
cabinet tehnic =
centru de îndrumare
tehnică în
cadrul unei
întreprinderi.
4. Guvern;
guvernământ;
consiliu de
miniștri.
5. Mobilă mică, alcătuită dintr-un
corp bogat
ornat și cu sertare, așezat pe un
suport în
formă de
masă sau pe
coloane. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
cabinet].