definiția caprei definiție dex

a împăca și capra, și varza

expr. (pop.) a adopta o atitudine care să mulțumească în egală măsură două sau mai multe persoane cu puncte de vedere ireconciliabile.

BRUSTURUL-CÁPREI

s. v. cinsteț, lăptucul-oii.

CAPRA-DRÁCULUI

s. v. berbecel, lupul-vrăbiilor, mărăcinar, pietroșel, sfrâncioc.

CÁPRĂ,

capre, s.f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari și diferențiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ♢ Capră de stâncă = capră sălbatică, cu blana roșcată și cu coarnele în formă de spadă (Capra ibex). Capră domestică = animal domestic rumegător, crescut pentru producția de lapte (Capra hircus). ♢ Expr. A împăca și capra, și varza = a mulțumi și pe unul, și pe altul; a împăca două interese opuse. Capră râioasă, se zice despre un om înfumurat. ♦ Pielea animalelor descrise mai sus. ♦ Compus: capră-neagră sau capră-de-munte = capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine (Rupicapra rupicapra). 2. Joc popular românesc, care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră (I 1) care bate ritmic din fălci; p. ext. personaj mascat astfel; turca. 3. (Art.) Numele unui joc de copii, în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucișate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. 3. Scaun (sau ladă) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul. 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintr-un suport capitonat așezat pe patru picioare, cu înălțimea reglabilă. 5. Arșic de miel. – Lat. capra.

CÁPRĂ

s. 1. (ZOOL.) capră de munte v. capră-neagră; capră-neagră (Rupicapra rupicapra) = capră de munte, capră-sălbatică; capră-sălbatică v. capră-neagră. 2. (art.) (pop.) brezaia (art.), turca (art.). (~ este un joc popular tradițional dansat de Anul Nou.) 3. (reg.) măgar, (Mold. și Bucov.) crăcană. (~ de tăiat lemne.) 4. căprior. (~ este un suport de lemn.) 5. v. clește. 6. v. cumpănă.

CÁPRĂ

s. v. cobilă, compas, grec.

cápră

s. f. (sil. -pră), g.-d. art. cáprei; pl. cápre

CÁPR//Ă ~e

f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegătoare, paricopitate, cu coarne mari, păr lung și neted, crescute pentru lapte, lână și carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ♢ A scăpa ~a în grădină a acorda încredere unei persoane necinstite. A împăca și ~a și varza a îmbina două interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constând în executarea unor dansuri și figuri comice de o persoană mascată în chip de capră. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare încrucișate pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 6) Scaun pe care șade vizitiul într-o trăsură. 7) Aparat de gimnastică constând dintr-un suport capitonat și patru picioare cu înălțime reglabilă. 8) Joc de copii, unde unul stă aplecat, iar alții sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra

cápră (cápre),

s.f. – 1. Mamifer rumegător paricopitat, cu părul lung, cu coarne. – 2. Poreclă dată grecilor (sec. XVII-XIX), deoarece erau considerați excesiv de lăudăroși. – 3. Numele unui joc de copii. – 4. Joc pentru priveghiul morților, în care se folosește o secure învelită în piele reprezentînd o capră; este de asemenea un joc popular în noaptea de ajun a Crăciunului. – 5. Aparat de gimnastică pentru sărituri. – 6. Suport de lemn cu patru picioare, încrucișate două cîte două, susținute de o scîndură transversală. – 7. Scaun al vizitiului, la trăsuri. – 8. Compas de dogar. – Mr., megl. capră, istr. cǫpre. Lat. capra (Pușcariu 279; Candrea-Dens., 248; REW 1647; DAR); cf. alb. kjepër, it. capra, prov., cat., sp. cabra, fr. chèvre. Der. căproi, s.n. (piedestal al definitie/vârtelniță">vîrtelniței); căpresc, adj. (de capră); căprește, adv. (în felul caprelor); căprișor, s.m. (plantă erbacee, Cyperus flavescens, Cyperus fuscus); căprit, s.n. (căprior); căpriță, s.f. (dim. al lui capră; săricică, Atriplex litoralis); căpraș, s.m. (vizitiu al unei trăsuri de închiriat care nu este a sa); căpriu, adj. (căprui); căpros, adj. (mîndru, trufaș); căprui, adj. (cafeniu), care ar putea reprezenta un lat. *capruneus, cf. caprunus › prov. cabrun. Der. neol.: caprifoi, s.m. (arbust ornamental); caprimulg, s.m. (varietate de rîndunică); caprin, adj. (de capră); capricorn, s.n. (constelație zodiacală; semn al zodiacului reprezentat printr-un țap); Caprifoi (var. caprifoi), nu este cuvînt pop., astfel încît nu este posibilă der. directă din lat. caprifolium (Densusianu, Hlr., 162; Pușcariu 283; REW 1852), abandonată de DAR.

capră

, capre s.f. 1. (peior.) homosexual pasiv. 2. (peior.) femeie cicălitoare, mahalagioaică. 3. scaun înalt de bar.

cápră de múnte

s. f. + prep. + s. m., g.-d. art. cáprei de múnte; pl. cápre de múnte

cápră-neágră

(specie sălbatică) s. f., g.-d. art. cáprei-négre; pl. cápre-négre

CAPRĂ-NEMȚEÁSCĂ

s. v. calcea-calului.

CÁPRE

s. pl. v. arșic.

CLOPOTUL-CÁPREI

s. v. clopoței.

CORNUL-CÁPREI

s. v. roșcovă.

Córnul-Cáprei

(astron.) s. pr. n. (sil. -prei)

córnul-cáprei

(vânt, varietate de ardei) s. n. (sil. -prei)

IEZII-CÁPREI

s. pl. v. sfredelul.

LIMBA-CÁPREI

s. v. cătușă, chingă.

MĂCRIȘUL-CÁPREI

s. v. degetărel, degetăruț, potiraș.

măcríșul-cáprei

s. m. (sil. -cri-, -prei)

MULGĂTORUL-CÁPRELOR

s. v. lipitoare, păpăludă.

MULGE-CÁPRE

s. v. lipitoare, păpăludă.

múlge-cápre

(zool.) s. f. (sil. -pre)

PICIORUL-CÁPREI

s. v. lobodă, spanac-sălbatic.

piciórul-cáprei

(bot.) s. n.

TRIFOIUL-CÁPRELOR

s. v. sulițică.

ȚÂȚA-CÁPREI

s. v. barba-caprei, surguci.

țâța-cáprei

(bot.) s. f. (sil. -prei)

UNGHIA-CÁPREI

s. v. burete-galben.