Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția carii definiție dex
carii
găsește rime pentru
carii
Cuvinte apropiate:
cardi
,
caria
,
caribi
,
caric
,
carici
,
carie
,
cario
,
carni
,
carvi
,
cârâi
,
cârci
(verb),
cârci
(s.m.),
cârmi
,
cârni
,
cârpi
,
cârti
CAR
1
,
cari
, s.m.
Nume
dat
mai
multor
specii
de
insecte
mici
dăunătoare
, din
ordinul
coleopterelor
, cu
corpul
păros
și cu
picioarele
scurte
, care
trăiesc
în
lemn
și se
hrănesc
cu acesta. – Lat.
carius
(=
caries
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia carii
car
(
insectă
) s. m., pl.
cari
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia carii
CAR
2
~i
m
. 1)
la pl.
Specie
de
insecte
mici
,
dăunătoare
,
având
corpul
păros
și
picioare
scurte
, care
trăiesc
în
lemn
și se
hrănesc
cu acesta. 2)
Insectă
din această
specie
. /<lat.
carius
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia carii
car (cári),
s.m. –
Specie
de
insectă
mică
dăunătoare
(Anobium
pertinax
). – Var. (înv.)
cariu
. Lat.
caries
(Schuchardt,
ZRPh.,
XXVI, 411; REW 1697), sau
carius
(Pușcariu 293;
Candrea
-
Dens
., 259); cf. sp.
caronjo, caroncho
, arag.,
port
.
quara
, cat.
quer
. – Der.
cări
,
vb. (a
găuri
, a
roade
, a mînca);
cărete
,
s.m. (
car
,
insectă
), pe care Diculescu,
Elementele
, 455,
îl
derivă
, prin
intermediul
unei
forme
ipotetice
*
scărete
, de la gr. σϰαρίς (
pentru
valoarea
de
singularizare
a suf. -
ete
, cf.
Graur
,
BL,
II, 246-9).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia carii
CÁRIE,
carii
, s.f.
1.
Leziune
de
natură
microbiană
sau
chimică
a
dinților
, a
oaselor
și care, prin
evoluție
,
formează
o
cavitate
.
2.
Defect
superficial
al
pieselor
turnate
, sub
forma
unor
canale
cu
margini
neregulate
. – Din fr.
carie
,
lat.
caries.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia carii
cárie
s. f. (
sil
.
-ri-e
),
art
.
cária
(
sil
.
-ri-a
), g.-d.
art
.
cáriei
;
pl.
cárii,
art
.
cáriile
(
sil
.
-ri-i-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia carii
CÁRI//E ~i
f
. 1)
Leziune
a
dinților
care, prin
evoluție
,
formează
o
cavitate
, provocînd
distrugerea
smalțului
și a
dentinei
. 2)
metal
.
Defect
al
pieselor
turnate
,
provocat
de
gaze
. [G.-D.
cariei
;
Sil
.
-ri-e
] /<fr.
carie
, lat.
caries
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia carii
cárie (cárii),
s.f. –
Leziune
a
dinților
. Lat.
caries
, fr.
carie
(
sec
. XIX); cf.
car
. – Der.
caria
, (a
caria
, a mînca).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia carii
CÁRIE
s.f.
1.
Boală
a
dinților
,
caracterizată
prin
măcinarea
înceată
și
progresivă
a
smalțului
și a
dentinei
.
2.
(
Metal
.
)
Defect
superficial
al
pieselor
turnate
sub
forma
unor
canale
cu
margini
neregulate
provocate
de
gaze
. [
Gen
.
-
iei
. / < fr.
carie
, cf. lat.
caries
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia carii
CÁRIE
s. f.
1.
boală
a
dinților
prin
măcinare
lentă
și
progresivă
a
smalțului
și a
dentinei
. ♢
supurație
interstițială
a
țesutului
osos
. 2.
defect
superficial
al
pieselor
turnate
, sub
forma
unor
canale
cu
margini
neregulate
. ♢
degradare
a
lemnului
prin
găurire
și
măcinare
de
către
cari
. (< fr.
carie
, lat.
caries
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia carii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK