Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cerc definiție dex
cerc
găsește rime pentru
cerc
Cuvinte apropiate:
berc
,
berc
,
cârc
,
ceac
,
cearc
,
cec
,
cer
(elem. comp.),
cer
(boltă),
cer
(arbore),
cera
,
cerb
,
cerc
,
cerca
,
cerci
,
cerco
,
cere
,
cerec
,
ceri
,
cern
,
cero
,
cert
,
cherc
,
circ
,
verc
CERC,
cercuri
, s.n.
I. 1.
Figură
geometrică
plană
formată
din
mulțimea
tuturor
punctelor
egal
depărtate
de un
punct
fix
;
circumferință
;
suprafață
limitată
de această
figură
. ♢
Cerc
polar
=
fiecare
dintre
cele
două
linii
închipuite
pe
globul
pământesc
,
paralele
cu
ecuatorul
,
situate
la 66
grade
și 33 de
minute
la
nord
sau la
sud
de el.
Cerc
diurn
= cerc
descris
de
aștri
în
mișcarea
lor
aparentă
,
zilnică
, în
jurul
Pământului
.
2.
Figură
,
desen
,
linie
sau
mișcare
în
formă
de cerc (
I 1
). ♢
Loc
. adv.
În cerc
=
circular
. ♦
Cerc
vicios
=
greșeală
de
logică
constând
în
faptul
de a
defini
sau de a
demonstra
un
lucru
printr-un
alt
lucru
care nu
poate
fi
denumit
sau
demonstrat
decât
cu
ajutorul
primului
lucru
.
3.
Linie
în
formă
de
arc
.
4.
Fig.
Sferă
,
întindere
,
cuprins
,
limită
(de
cunoștințe
, de
atribuții
, de
ocupații
etc.)
II.
Nume
dat
unor
obiecte
de
lemn
, de
metal
etc. în
formă
de
linie
circulară
.
1.
Bandă
subțire
de
metal
sau de
lemn
care
înconjură
un
butoi
cu
doage
pentru
strângerea
și
consolidarea
acestora
.
2.
Bandă
subțire
(de
metal
) cu care se
consolidează
un
cufăr
, un
geamantan
etc.
3.
Șină
de
fir
fixată
în
jurul
roților
de
lemn
ale
vehiculelor
,
pentru
a
consolida
obezile
și
pentru
a
servi
ca
piesă
de
uzură
la
rulare
.
4.
Obiect
de
lemn
de
formă
circulară
, pe care
îl
rulează
copiii
lovindu-l cu un
bețișor
.
5.
(Înv.)
Diademă
.
III.
Disc
gradat
,
întrebuințat
la unele
instrumente
de
măsură
pentru
calcularea
unghiurilor
.
Cerc de
busolă
.
IV
.
Grup
de
oameni
legați
între
ei prin
interese
comune
ori prin
legături
de
rudenie
sau de
prietenie
. ♦
Grup
de
oameni
legați
între
ei prin
preocupări
,
convingeri
,
idei
etc.
comune
, de
obicei
cu
scop
științific
,
artistic
sau
instructiv
-
educativ
. ♢
Cercuri
muncitorești
=
organizații
politice
muncitorești
apărute
la noi la
sfârșitul
secolului
trecut
. ♦
Lume
;
societate
. – Lat.
circus
(cu
sensuri
neologice
după fr.
cercle
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cerc
CERC
s.
1.
(
MAT
.)
(înv. și
reg
.)
perghel
, (înv.)
țărcălan
.
(
Desenează
un ~.)
2.
(
MAT
.)
circum
-ferință, (înv. și
reg
.)
perghel
, (înv.)
periferie
.
(
Află
lungimea
~
ului
.)
3.
v.
disc
.
4.
șină
, (
reg
.)
șing
, (Transilv.,
Ban
. și Mold.)
raf
.
(~ la
roata
unei
căruțe
.)
5.
(pop.)
brățară
. (~
la un
butoi
.)
6.
v.
rotocol
.
7.
rotocol
, (
rar
)
armean
.
(~
format
la
suprafața
unei
ape
.)
8.
roată
.
(
Faceți
~ în
jurul
meu
.)
9.
(
PICT
.) cerc
cromatic
v.
steaua
culorilor
.
10.
v.
mediu
.
11.
v.
domeniu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cerc
CERC
s. v.
coroană
,
diademă
,
orbită
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cerc
cerc
s. n., pl.
cércuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cerc
CERC ~uri
n.
1)
Linie
curbă
închisă
ale
cărei
puncte
sunt
egal
depărtate
de un
punct
fix
,
numit
centru
.
Suprafața
~
ului
. ♢
~
polar
paralelă
care
marchează
limita
zonelor
polare
ale
Pământului
.
~
diurn
cerc
descris
de
aștri
în
timpul
mișcării
lor
aparente
în
jurul
Pământului
. 2)
Figură
geometrică
plană
formată
de o
astfel
de
linie
. 3)
Obiecte
de
forma
acestei
figuri
geometrice
.
~ de
butoi
.
~ la
roata
unei
căruțe
. 4)
Figură
,
desen
,
mișcare
în
formă
de
inel
. 5):
~
vicios
greșeală
de
logică
care
constă
în
demonstrația
unei
teze
cu
ajutorul
alteia
ce este la
rândul
ei
demonstrată
cu
ajutorul
celei
dintâi
. 6)
fig.
Grup
de
persoane
unite
prin
interese
și
activități
comune
.
În ~ul
familiei
.
~
politic
. 7)
fig.
Limită
de
cunoștințe
sau de
preocupări
;
sferă
;
domeniu
.
~ de
atribuții
. /<lat.
circus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cerc
cerc (cércuri),
s.n. –
1.
Figură
geometrică
formată
din
mulțimea
tuturor
punctelor
egal
depărtate
de un
punct
fix
. –
2.
Belciug
,
inel
. –
3.
Inel
de
întărire
,
fretă
. –
4.
Crup
de
oameni
,
cenaclu
. –
5.
Oțel
pentru
arcuri
. –
6.
Nuia
în
formă
circulară
. –
7.
(Arg.)
Inel
,
bijuterie
. –
8.
Cîmp,
domeniu
,
sferă
. – Mr.
(țerkl’u),
megl.
țerc.
Lat.
cĭrcus
(Pușcariu 341;
Candrea
-
Dens
., 309; REW 1948;
DAR
); cf.
alb
.
kjiark
(Meyer 20; Philippide, II, 637), it., sp.,
port
.
cerco
. Mr.
provine
din it.
cerchio
. Cf.
cearcăn
,
cercel
.
– Der.
cercui
,
vb. (a
lega
, a strînge cu
cercuri
; a
înconjura
, a
cuprinde
într-un cerc; a pune
șaibe
; a (se)
aranja
în cerc; a
fixa
vița
cu
araci
);
cercuitor
,
s.m. (
dogar
);
cercuit
(var.
cercuială
, cercuitură
), s.n. (
operație
ce
constă
în a
lega
vița
pentru
a o
fixa
pe
araci
);
încercui
,
vb. (a
înconjura
, a
cuprinde
într-un cerc);
cercuriu
,
adj. (
miel
cu
coarnele
rotunjite
în
formă
de cerc).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cerc
-CERC
v.
cerco
-
.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia cerc
CÉRC
1
s. n.
1.
curbă
plană
închisă
la
distanță
egală
față
de
centru
. 2.
figură
,
linie
,
mișcare
în
formă
de cerc (1). 3.
grup
de
persoane
legate
între
ele
prin
idei
,
convingeri
,
preocupări
sau
interese
comune
. 4.
limită
,
întindere
. (< lat.
circus
, după fr.
cercle
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia cerc
-CÉRC
2
elem.
cerco
-.
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia cerc
CERCÁ,
cerc
, vb. I.
1.
Tranz. (Pop.) A
cerceta
, a
examina
; a
iscodi
. ♦ Intranz. A
întreba
, a se
informa
.
2.
Tranz. și refl. (Pop.) A se
strădui
, a se
sili
; a
căuta
să...
3.
Tranz. (Pop.) A
proba
, a
căuta
să
vezi
dacă
ceva e
bun
,
potrivit
etc.
4.
Tranz. (Înv. și
reg
.) A
căuta
.
5.
Tranz. (Înv.) A
supune
la
grele
încercări
.
6.
Tranz. (
Reg
.) A
vizita
, a
frecventa
.
7.
Intranz. (Pop.) A
reveni
; a da
târcoale
.
8.
Tranz. unipers. (Pop.) A fi
cuprins
de o
anumită
stare
sufletească
, de o
durere
fizică
etc. – Lat.
circare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cerc
CERCÁ
vb. v.
analiza
,
căuta
,
cerceta
,
examina
,
gusta
,
informa
,
interesa
,
iscodi
,
încerca
,
îndura
,
măsura
,
observa
,
pătimi
,
păți
,
pedepsi
,
pândi
,
privi
,
proba
,
răbda
,
ruga
,
sancționa
,
scruta
,
sili
,
sonda
,
spiona
,
strădui
,
studia
,
suferi
,
suporta
,
trage
,
uita
,
urmări
,
verifica
,
vizita
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cerc
cercá
vb., ind. prez. 1 sg.
cerc,
3 sg. și pl.
ceárcă
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
cérce
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cerc
A CERCÁ cerc
tranz. pop.
1)
v.
A
ÎNCERCA
.
2) A
cerceta
cu
atenție
; a
examina
; a
studia
. 3) A
supune
unor
încercări
. 4)
(
despre
stări
sufletești
)
A
cuprinde
pe un
timp
scurt
(și de
repetate
ori). /<lat.
circare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cerc
cercá
(cérc,
át
), vb. –
1.
A
examina
, a
studia
, a
cerceta
. –
2.
A
încerca
, a
supune
la o
probă
. –
3.
A
încerca
, a se
strădui
. –
4.
A
căuta
, a
încerca
. –
5.
A
solicita
, a
pretinde
. –
6.
A
merge
în
căutare
, a
urmări
. –
7.
A
vizita
, a
frecventa
. –
8.
A
suferi
, a
îndura
. – Var. (der.)
încerca
.
Lat.
circāre
(
Diez
,
Gramm.,
I, 32;
Diez
, I, 122; Pușcariu 352;
Candrea
-
Dens
., 313; REW 1938:
DAR
): cf.
alb
.
kërkoj
(Meyer 138; Philippide, II, 636), it.
cercare
, prov., cat., sp.,
port
.
cercar
, fr.
chercher
.
Pentru
semantismul
din
rom
., cf. Pușcariu,
Dacor.,
IV
, 671-9.
A
încerca
,
al
cărui
uz
se
confundă
cu cel al lui
cerca
(
modern
se
preferă
în
literatură
forma
încerca
), este
considerat
de
Candrea
-
Dens
. și
DAR
reprezentant
al unui lat. *
in circāre
; este însă
vorba
mai
curînd
de o der.
rom
. Der.
cercător
,
adj. (
căutător
,
cercetător
,
examinator
);
cercător
, s.m. (
cercetător
;
specialist
;
explorator
;
descoperitor
;
spion
); înv. cu toate
aceste
sensuri
;
(în)
cercare
,
s.f. (
acțiunea
de
a
încerca
;
sondare
,
apreciere
;
examen
;
experiență
;
chin
,
suferință
,
necaz
);
cercală
,
s.f. (
lînă
cu care se
încearcă
rezultatul
unei
vopsele
,
înainte
de a se
vopsi
toată
cantitatea
);
cercat
,
s.n. (
căutare
,
cercetare
);
cercătoare
,
s.f. (
sondă
);
cercătură
, s.f. (
încercare
,
probă
,
examen
;
investigație
,
verificare
;
sondare
), înv.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cerc
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK