Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția certat definiție dex
certat
găsește rime pentru
certat
Cuvinte apropiate:
cartat
,
cerat
,
cercat
,
certa
,
certat
,
curtat
,
iertat
CERTÁT, -Ă,
certați
, -te,
adj. Care a
rupt
relațiile
(de
prietenie
) cu cineva;
supărat
,
învrăjbit
. – V.
certa
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia certat
CERTÁT
adj.
învrăjbit
,
supărat
.
(
Familii
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia certat
CERTÁT
adj. v.
condamnat
,
osândit
,
pedepsit
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia certat
A CERTA
a
bruftui
, a
bruftului
, a da (
cuiva
) cu
flit
, a
desființa
, a
face
albie
de
porci
(
pe cineva
), a
face
pe cineva cu
ou
și cu
oțet
, a
face
pe cineva
praftură
, a
flitui
, a
lua
în
șuturi
, a
obrăznici
, a pizdui, a
probozi
, a-i
sări
(
cuiva
) în
cap
, a
scărmăna
, a
scoate
(
pe cineva
) la
tablă
, a
spăla
pe cineva pe
cap
, a-i
spune
cuiva
vreo
două
de
dulce
, a
trage
(
cuiva
) un
frecuș
/ un
perdaf
/ o
săpuneală
, a ține (
cuiva
) o
predică
, a
umple
de
bogdaproste
, a
zice
(
cuiva
)
vreo
două
de
dulce
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia certat
A SE CERTA
a se avea ca
câinele
cu
pisica
, a se
bălăcări
, a se
cârâi
, a se
certa
ca la
piață
, a se
ciondăni
, a
lua
în
bețe
/ în
coarne
(
cu cineva
), a se
lua
(
cu cineva
) la
clanță
, a-și
scoate
ochii
unul
altuia
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia certat
a se certa ca la piață
expr.
a se
certa
violent
,
folosind
cuvinte
triviale
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia certat
CERTÁ,
cert
, vb. I.
1.
Refl. recipr. A se
lua
la
ceartă
cu cineva, a
discuta
cu
glas
ridicat
, cu
aprindere
; a se
gâlcevi
, a se
ciorovăi
, a se
ciondăni
. ♦ A
rupe
relațiile
de
prietenie
, a se
învrăjbi
cu cineva, a se
supăra
. ♢ Expr.
A fi certat cu
morala
= a se
abate
sistematic
de la
principiile
de
etică
; a fi
imoral
.
A fi certat cu
justiția
= a
nesocoti
legile
în
mod
sistematic
.
2.
Tranz. A
mustra
, a
dojeni
.
3.
Tranz. (Înv.) A
pedepsi
. – Lat.
certare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia certat
CERTÁ
vb.
1.
a se
învrăjbi
, a se
supăra
, (pop.) a se
bălăbăni
, a se
gâlcevi
, a se
sfădi
, (înv. și
reg
.) a se
pricinui
, (
reg
.) a se
cârti
, a (se)
pricini
, (Mold.) a se
cârcoti
, (prin Olt.) a se
rohoti
, (înv.) a se
pârî
, a se
prici
, a se
prigoni
, (fam. fig.) a se
strica
.
(S-a ~ cu toți
prietenii
.)
2.
a
admonesta
, a
dăscăli
, a
dojeni
, a
moraliza
, a
mustra
, (livr.) a
apostrofa
, (pop. și fam.) a
beșteli
, a
muștrului
, a
ocărî
, a
probozi
, (pop.) a
sfădi
, a
sudui
, (înv. și
reg
.) a
înfrunta
, a
oropsi
, a
stropoli
, a
toi
, (
reg
.) a
cârti
, a
tolocăni
, (prin Mold.) a(-i)
bănui
, (Olt.) a
docăni
, (prin Mold.) a
mogorogi
, (Mold. și Bucov.) a
moronci
, (Bucov.) a
puțui
, (Mold.) a
șmotri
, (Olt. și
Ban
.) a
vrevi
, (înv.) a
preobrăzi
, a
prihăni
, a
probăzui
, a
prociti
, (fam. fig.) a
săpuni
, a
scutura
.
(L-a ~ cu
asprime
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia certat
CERTÁ
vb. v.
bate
,
condamna
,
instrui
,
învăța
,
osândi
,
pedepsi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia certat
A certa
≠ a
lăuda
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia certat
A se certa
≠ a se
împăca
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia certat
certá
vb., ind. prez. 1 sg.
cert
,
3 sg. și pl.
ceártă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia certat
A CERTÁ cert
tranz.
1) A
trata
cu
vorbe
de
ocară
; a
batjocori
; a
ocărî
. 2)
(
persoane
)
A
face
să se
certe
; a
sfădi
. /<lat.
certare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia certat
A SE CERTÁ mă cert
intranz.
1) A
face
(
concomitent
)
schimb
de
vorbe
de
ocară
(
unul
cu
altul
); a se
sfădi
; a se
gâlcevi
. 2) A
rupe
relațiile
de
prietenie
; a se
sfădi
. ♢
A fi certat cu
morala
a se
abate
în
mod
sistematic
de la
regulile
moralei
. /<lat.
certare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia certat
certá (certát, certát),
vb. –
1.
(Refl.) A se
lua
la
ceartă
, a se
ciorovăi
. –
2.
(Refl.) A se
dușmăni
, a se
învrăjbi
. –
3.
A
dojeni
, a
mustra
. –
4.
A
critica
. –
5.
A
pedepsi
. –
6.
(Refl., înv.) A se
învăța
minte
. – Mr.
nțertare,
megl.
(
an
)țertu
, istr.
certu.
Lat.
certāre
„a
certa
” (Pușcariu 347;
Candrea
-
Dens
., 321; REW 1840; Densusianu,
GS,
II, 18;
DAR
); cf.
alb
.
kjertoń
(Meyer 220), v. it.
certare
,
sard
.
kertare
. – Der.
ceartă
,
s.f. (
ceartă
,
conflict
,
încăierare
;
mustrare
;
pedeapsă
),
deverbal
;
certăreț
,
adj. (gîlcevitor,
arțăgos
);
certător,
adj. (care
ceartă
,
mustrător
);
certaș,
s.m. (
certăreț
, gîlcevitor;
impricinat
,
parte
dintr-un
proces
).
Ceartă
ar
putea
fi o
formație
anterioară
rom
.,
deoarece
îi
corespunde
alb
.
kjartë
(Philippide, II, 636).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia certat
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK