cóbe (cóbe),
s.f. –
1. Pasăre pe care
fantezia populară o
consideră de
rău augur:
bufniță,
huhurez,
corb,
cuc etc. –
2. Rău augur,
semn rău,
piază rea,
indiciu al unei
nenorociri. –
3. Boală a
găinilor, țîfnă. –
4. Pasăre care
suferă de această
boală. – Var.
cobie, coabă. Mr.
cobă. Sl.
cobĭ „
augur” (Miklosich,
Slaw. Elem., 25; Miklosich,
Lexicon, 294; Cihac, II, 65; Meyer 193;
DAR) ; cf. bg.
koba, sb.
kob(a), cek.
kob. – Der.
cobăi (var.
gobăi), vb. (a
țipa păsările de
noapte; a
scoate strigăte lugubre);
cobăit, s.n. (
țipăt de
pasăre de
noapte);
cobăit, adj. (care
suferă de cobe);
cobaie, s.f. (
găină;
pasăre),
folosit cu
nuanță depreciativă, cf.
boală;
cobăț, s.m. (
uliu, Astur palumbarius, Astur nisus), cf. sb.
kobac, rut.
kobecĭ;
cobar, adj. (care
crede cu
ușurință în
semne rele,
pesimist);
cobi, vb. (a
prevesti, a
anunța nenorociri, a fi de
rău augur; a plînge cu
strigăte lugubre; a
țipa găina bolnavă,
prevestind nenorociri), cf. bg.
kobjă, sb.
kobiti, mr.
cubire;
cobit, s.n. (
rău augur,
piază rea);
cobeală, s.f. (
rău augur,
piază rea);
cobitor, adj. (de
rău augur).
Probabil din
aceeași familie face parte cobie, s.f. (
coccis; tîrtiță,
noadă),
poate datorită folosirii acesteia, cf.
iadeș (după
DAR, în
legătură cu sb.
kobila „
noadă”).