Definitia conjunctii definitie DEX Online, dictionar roman

conjuncți, -te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și pers. 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.) – Din lat. conjunctus. Cf. fr. conjoint.

adj. m., pl. conjúncți; f. sg. conjúnctă (sil. -junc-), pl. Conjúncte

adj. (Gram.) Forme conjuncte = formele prescurtate care se întâlnesc la prezentul indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ singular și plural ale pronumelui personal. [< lat. coniunctus].

adj. intim legat, strâns unit. ♢ (gram.) forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz.) treaptă conjunctă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă. (< lat. coniuctus, fr. conjoint)

conjuncții, s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție. 2. Poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. [Var. conjuncțiúne s.f.] – Din fr. conjunction, lat. conjunctio, -onis.

s. f. (sil. -junc-ți-e), art. conjúncția (sil. -ți-a), g.-d. art. conjúncției; pl. conjúncții, art. conjúncțiile (sil. -ți-i-)

f. 1) lingv. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte, stabilind între ele un anumit raport. ~ copulativă. 2) astr. Poziție a două planete în momentul când longitudinea lor cerească coincide. [Art. conjuncția; G.-D. conjuncției; Sil. -ți-e] /<fr. conjonction

definiția conjunctii definiție dex