créște (crésc, crescút),
vb. –
1. A se
mări, a se
dezvolta. –
2. A se
mări, a
căpăta volum, a
deveni gros. –
3. A se
umfla aluatul. –
4. A se
umfla, a se
ridica apa. –
5. A
ridica prețul. –
6. A se
mări Luna. –
7. A
îngriji, a
veghea dezvoltarea unei
plante sau a unui
copil. –
8. A
educa, a
instrui, a
forma. – Mr.
crescu, criscui, creaștire, megl.
cresc, istr.
crescu. Lat.
crescĕre (Pușcariu 414;
Candrea-
Dens., 407; REW 2317;
DAR); cf. it.
crescere, prov.
creire, fr.
croître, cat.
crexer, sp.,
port.
crecer. – Der.
crescînd, adj. (care crește), der.
artificial, pe
baza part. prez., ca fr.
croissant;
crescut, adj. (
dezvoltat;
educat;
adoptat;
fermentat;
matur);
crescut, s.n. (înv., vîrstă);
necrescut, adj. (
foarte tînăr;
prost crescut);
crescător, adj. (
educator;
persoană care se
ocupă de
creșterea animalelor);
creștere, s.f. (
mărire;
acțiunea de a crește; înv.,
recoltă,
educație);
crescătorie, s.f. (
loc unde se
cresc animale;
pepinieră);
creștet, s.n. (vîrf,
culme,
creastă, vîrful
capului), mr.
creaștit, cu suf.
-et (Pușcariu,
Dacor., IX, 440;
DAR; după Meyer,
Alb. St., IV, 70, din
alb.
krešte „
creastă”,
opinie extrem de
puțin probabilă; după
Pascu, I, 70, de la un lat.
*crĭstĭdum, der.
puțin convingător; după Cihac, I, 62 și Scriban, de la
creastă), cuvînt
folosit în
general (ALR, I, 5;
lipsește în Mold.,
dar apare la Cantemir, Negruzzi,
Creangă);
descrește, vb. (a
diminua, a
micșora, a se
reduce),
format ca fr.
décroître.