CULÉE
s.f. 1. (
Constr.)
Masiv de zidărie care prin
masa sa
rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau a unei
arcade. ♦ Fiecare dintre
cele două picioare
ale unui
pod, situate pe
maluri.
2. Canal prin care
metalul topit se scurge din tiparul
piesei. [Pron.
-le-e. / < fr.
culée].