îmbáier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu definitie/baieră">băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră.
vb., ind. prez. 1 sg. îmbáier, 3 sg. și pl. îmbáieră
tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră