îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător.
adj. 1. v. înmiresmat. 2. v. aromat.
adj. v. amețitor, feeric, ferme-cător, încântător, minunat, tulburător.
adj. m., pl. îmbătătóri; f. sg. și pl. îmbătătoáre