definiția îmbibare definiție dex

s.f. Acțiunea de a (se) îmbiba și rezultatul ei. – V. îmbiba.

s. v. impregnare.

s. f., g.-d. art. îmbibării; pl. îmbibări

s.f. Faptul de a (se) îmbiba; îmbibație. [< îmbiba].

îmbíb, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, de un gaz etc. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din fr. imbiber, lat. imbibere.

vb. v. impregna.

vb., ind. prez. 1 sg. îmbíb, 3 sg. și pl. îmbíbă

tranz. 1) A face să se îmbibe; a impregna. 2) (despre materiale poroase) A trage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a suge; a absorbi. 3) fig. (persoane) A face să fie pătruns de prea multe (idei, teorii etc.). /<fr. imbiber, lat. imbibere

pers. 3 se îmbíbă intranz. (despre materiale poroase, spații etc.) A se umple în toată mărimea sa (cu un lichid, un gaz etc.); a se impregna. /<fr. imbiber, lat. imbibere

vb. I. tr., refl. A (se) pătrunde, a (se) umple cu un lichid. ♦ tr. (Fig.; rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. [P.i. îmbíb și -bez. / < fr. îmbiber, cf. lat. imbibere].

vb. I. tr., refl. a (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, gaz etc. II. tr. (fig.) a face să fie pătruns de o idee, de o teorie. (< fr. /s'/imbiber, lat. imbibere)