îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor.
adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre
1) Care îmboldește; care îndeamnă (la o acțiune). 2) fig. (despre vorbe) Care conține aluzii răutăcioase; usturător; înțepător; mușcător; pișcător; corosiv. /a îmboldi + suf. ~tor