îmbúcur, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bucura. – În + bucura.
vb. v. bucura, înveseli.
vb., ind. prez. 1 sg. îmbúcur, 3 sg. și pl. îmbúcură
tranz. rar A face să se bucure. /în + a bucura