s.f. (Fam.) Acțiunea de a (se) îmbufna și rezultatul ei; bosumflare. – V. îmbufna.
s. f., g.-d. art. îmbufnării, pl. îmbufnări
îmbufnez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla. – În + bufnă.
vb., ind. prez. 1 sg. îmbufnéz, 3 sg. și pl. îmbufneáză