îmbúmb, vb. I. Tranz. (Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [Var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb.
vb. v. încheia, închide.
≠ a dezbumba
vb., ind. prez. 1 sg. îmbúmb, 3 sg. și pl. îmbúmbă
tranz. reg. (obiect de îmbrăcăminte) A încheia în bumbi. /în + bumb