împăcări, s.f. Acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – V. împăca.
s. 1. (livr.) reconciliere, (pop.) împă-ciuire, împăcăciune, păciuire. (~ lor după un conflict.) 2. conciliație, conciliere. (~ între părțile adverse.) 3. v. calmare.