împăciuiri, s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui.
s. acord, armonie, înțelegere, pace, unire, (livr.) concert, concordie, (pop.) potriveală. (~ ce domnea între ei.)
s. f. (sil -ciu-i-), g.-d. art. împăciuírii; pl. împăciuíri