împărății, s.f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ♢ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ♢ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie.
s. f., art. împărățía, g.-d. art. împărățíei; pl. împărățíi, art. împărățíile
f. 1) Stat guvernat de un împărat; imperiu. ♢ ~a ta (sau voastră) formulă stereotipă cu care se adresează cineva către un împărat. 2) Stare de împărat. 3) Loc sau perioadă de timp în care domină în permanență anumite stări de lucruri; imperiu. ♢ ~a cerului (sau cerurilor) rai. [G.-D. împărăției] /împărat + suf. ~ie