împestrițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face pestriț. – În + pestriț.
vb. v. smălța.
vb., ind. prez. 1 sg. împestrițéz, 3 sg. și pl. împestrițeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împestrițéze
tranz. A face să se împestrițeze. /în + pestriț
intranz. A deveni pestriț; a ajunge pestriț. /în + pestriț