împieptoșez, vb. I. Refl. (Rar) A-și încorda mușchii pieptului; a se opinti (din piept). – În + pieptos.
vb. (sil. -pie-), ind. prez. 1 sg. împieptoșéz, 3 sg. și pl. împieptoșeáză, 1 pl. împieptoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. împieptoșéze; ger. împieptoșând
intranz. rar A-și încorda mușchii pieptului; a-și umfla pieptul. /în + pieptos