împletiri, s.f. Acțiunea de a (se) împleti și rezultatul ei; împletit1. ♦ Fig. Amestec, încurcătură, încâlceală. – V. împleti.
s. 1. v. tricotare. 2. v. îmbinare.
s. f., g.-d. art. împletírii; pl. împletíri