împletituri, s.f. Fel de a împleti. ♦ (Concr.) Produs obținut prin împletire. – Împleti + suf. -tură.
s. (înv. și reg.) pletitură. (O ~ de nuiele.)
s. f., g.-d. art. împletitúrii; pl. împletitúri
f. 1) Mod de a împleti. 2) Obiect obținut prin împletire. [G.-D. împletiturii] /a împleti + suf. ~itură