definiția împodobire definiție dex

împodobiri, s.f. Acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concr.) podoabă, ornament. – V. împodobi.

s. 1. decorare, decorație, gătire, în-frumusețare, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2. v. garnisire.

s. v. decor, decorație, orna-ment, ornamentație, podoabă.

s. f., g.-d. art. împodobírii; pl. împodobíri

împodobesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) găti, a(-și) pune podoabe. ♦ Tranz. A garnisi, a orna. ♦ Tranz. Fig. (Rar) A da culoare, relief (prin adăugarea unei podoabe); a agrementa. – În + podoabă.

vb. 1. a decora, a găti, a înfrumuseța, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (~ fațada unei clădiri.) 2. a înfrumuseța, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi. 4. v. găti.

vb. v. dota, înzestra.

≠ a se dezgăti

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împodobésc, imperf. 3 sg. împodobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împodobeáscă

tranz. 1) (lucruri sau persoane) A face să devină (mai) frumos, adăugând podoabe; a înfrumuseța. ~ fațada unei clădiri. 2) (persoane) A înzestra cu calități fizice, psihice sau morale. /în + podoabă

împodobesc v.t. (intl.) a condamna la închisoare.