împrejmuitori, -oare, adj. Care împrejmuiește. ♦ Înconjurător. [Pr.: -mu-i-] – Împrejmui + suf. -tor.
adj. înconjurător, (rar) țărmuitor. (Un gard ~.)
adj. m. (sil. -mu-i-), pl. împrejmuitóri; f. sg. și pl. împrejmuitoáre
rar Care împrejmuiește; înconjurător. /a împrejmui + suf. ~tor