împroșcări, s.f. Acțiunea de a împroșca; stropire; împroșcătură (1). – V. împroșca.
s. împroșcătură, stropire, stropit, stropitură, (rar) stropeală. (~ cuiva cu noroi.)
s. f., g.-d. art., împroșcării; pl. împroșcări