înălțători, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care înalță; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. S.n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + suf. -ător.
adj. m., pl. înălțătóri; f. sg. și pl. înălțătoáre
s. n., pl. înălțătoáre
1) Care înalță. 2) fig. Care creează omului o stare morală sau psihică superioară; care înnobilează sufletul. Poezie ~oare. Scopuri ~oare. /a înălța + suf. ~ător
n. (la armele de foc) Dispozitiv folosit la vizarea obiectivului ochit. ~ de tun. /a înălța + suf. ~ător