înșelătorii, s.f. Faptă a celui care înșală; înșelăciune. – Înșelător + suf. -ie.
s. 1. v. înșelare. 2. v. escrocherie. 3. înșelăciune, (rar) mistificare, (înv. și reg.) marghiolie. (Un act grosolan de ~.) 4. înșelăciu-ne, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o ~.)
s. f., art. înșelătoría, g.-d. art. înșelătoríei; pl. înșelătoríi, art. înșelătoríile