încâinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. – În + câine.
vb. v. încăpățâna, îndărătnici, înrăi.
≠ a (se) înduioșa
vb., ind. prez. 1 sg. încâinéz, 3 sg. și pl. încâineáză