încârdoșez, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se înhăita. – În + cardaș (Înv. „tovarăș” < tc., bg.).
vb. v. înhăita.
vb., ind. prez. 1 sg. încârdoșéz, 3 sg. și pl. încârdoșeáză, 1 pl. încârdoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încârdoșéze; ger. încârdoșând
intranz. A stabili relații de tovărășie condamnabilă; a intra în cârdășie (unul cu altul); a se înhăita. /în + cardaș