încârduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A băga sau a intra în cârd cu cineva, a (se) întovărăși. – Din în cârd + suf. -ui.
vb. v. înhăita.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încârduiésc, imperf. 3 sg. încârduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. încârduiáscă
intranz. A stabili relații de tovărășie (condamnabilă). /în + cârd + suf. ~ui