încáibăr, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se încăiera. – Et. nec.
vb. v. apuca, încăiera, înhăța, înșfăca, lua, prinde.
vb. (sil. -căi-), ind. prez. 1 sg. încáibăr/încăibăréz, 2 sg. încáiberi, 3 sg. și pl. încáibără; conj. prez. 3 sg. și pl. încáibere