Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția încalec definiție dex
încalec
găsește rime pentru
încalec
Cuvinte apropiate:
încale
,
încalea
,
încăleca
ÎNCĂLECÁ,
încálec
, vb. I.
1.
Tranz. și intranz. A (se)
sui
pe
cal
, pe
măgar
etc.; a pune sau a
sta
călare
; a
călări
, a
încălăra
. ♢ Expr.
A
încăleca
pe
nevoie
= a
ieși
din
sărăcie
, din
lipsuri
, din
dificultăți
economice
. ♦ P.
anal
. A se
urca
pe un
obiect
ca pe
cal
.
2.
Refl. A se
suprapune
.
3.
Tranz. Fig. A se
face
stăpân
pe cineva; a
domina
, a
supune
. [Var.: (
reg
.)
încălicá
vb. I] – Lat.
incaballicare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia încalec
ÎNCĂLECÁ
vb.
1.
(înv.) a se
încălăra
.
(~ pe
cal
.)
2.
v.
călări
.
3.
v.
coincide
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia încalec
A încăleca
≠ a
descăleca
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia încalec
încălecá
vb., ind. prez. 1 sg.
încálec
, 3 sg. și pl.
încálecă
, perf. s. 1. sg.
încălecái
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia încalec
A ÎNCĂLECÁ încálec 1.
intranz.
A se
urca
călare
(pe un
animal
sau pe un
obiect
).
~ pe
cal
. ~ pe șa.
♢
~ pe
nevoie
a
ieși
din
dificultăți
materiale
.
2.
tranz.
1)
(
animale
de
călărie
sau
anumite
obiecte
)
A
merge
călare
. 2)
fig
. A
lua
sub
dominație
(prin
mijloace
reprobabile
). /<lat.
incaballicare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia încalec
A SE ÎNCĂLECÁ
pers
. 3
se
încálecă
intranz.
A
veni
deasupra
(
unul
peste
altul
).
Dinții
se
încalecă
.
/<lat.
incaballicare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia încalec
încălecá (încálec, încălecát),
vb. –
1.
A se
sui
pe
cal
. –
2.
A
călări
, a
merge
călare
. –
3.
A se
împerechea
armăsarul
cu
iapa
. –
4.
A
învinge
, a
domina
, a
supune
. –
5.
(Arg.) A o
lua
la
sănătoasa
. – Mr.
(
î
)ncalic
, megl.
ancalic.
Lat. pop.
cabăllĭcāre
(Pușcariu 805;
Candrea
-
Dens
., 213; REW 1439;
DAR
), cf.
alb
.
(n)galjkoń
, it.
cavalcare
, prov., cat.,
port
.
cavalgar
, fr.
chevaucher,
sp.
cabalgar
. Cf.
cal
,
călare
,
descăleca
.
– Der.
încălecat
, adj. (
suprapus
, se
spune
despre
literele
chirilice
care se
scriau
de
obicei
între
două
rînduri);
încălecător,
adj. (care este
călare
pe
cal
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia încalec
încăleca
,
încalec v.t.
1.
a
domina
.
2.
(vulg. – d.
bărbați
)
a avea
contact
sexual
cu o
femeie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia încalec
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK