(2) închipuiri, s.f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-și) închipui; imaginație, fantezie. 2. Produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație. ♦ Idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei). ♦ (Rar) Chip, imagine. ♢ Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... – V. închipui.
s. 1. v. imaginație. 2. fantezie, gând, imaginație. (Îl poartă ~ cu mii de ani în urmă.) 3. v. fantezie. 4. fantasmagorie, nălucire, vedenie. (O ~ a minții sale.) 5. v. utopie. 6. v. iluzie.
s. f., g.-d. art. închipuírii; (plăsmuiri) pl. închipuíri
f. 1) v. A ÎNCHIPUI. 2) Proprietate a omului de a-și închipui ceva; imaginație. 3) Produs al imaginației; lucru închipuit. O ~ a minții sale. /v. a închipui