închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.
vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircésc, imperf. 3 sg. închirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. închirceáscă
intranz. 1) A se ghemui (la pământ); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta îndeajuns. /în + a chirci