închiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în folosință temporară un bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] – Din [a da sau a lua] în chirie.
vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)
vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. închiriéz, 3 sg. și pl. închiriáză, 1 pl. închiriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. închiriéze; ger. închiriínd (sil. -ri-ind)