încleieri, s.f. Acțiunea de a (se) încleia și rezultatul ei; încleială. – V. încleia.
s. 1. lipire, lipit, (rar) încleială. (~ unui obiect.) 2. (TEHN.) ancolare.
≠ descleiere, dezlipire
s. f., g.-d. art. încleiérii; pl. încleiéri