încondeieturi, s.f. Încondeiat1; (concr.) desen executat pe ouăle de Paști, pe obiecte de ceramică. – Încondeia + suf. -ătură.
s. f., g.-d. art. încondeietúrii; pl. încondeietúri
f. Ornament obținut prin încondeiere. /a încondeia + suf. ~ătură