înconjurători, -oare, adj. Care se află de jur împrejur, care înconjură. – Înconjura + suf. -ător.
adj. 1. v. ocolit. 2. v. împrejmuitor. 3. v. ambiant.
adj. m., pl. înconjurătóri; f. sg. și pl. înconjurătoáre
Care înconjoară; dispus de jur împrejur; împrejmuitor. /a înconjura + suf. ~ător