încontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a se opune; p. ext. a se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva). – În + contra.
vb. v. contrazice, împotrivi, opune.
vb., ind. prez. 1 sg. încontréz, 3 sg. și pl. încontreáză
intranz. pop. A se ciocni în păreri (unul cu altul); a nu fi de acord unul cu altul. [Sil. -con-tra] /în + contra