încrezători, -oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. -ător.
adj. (franțuzism) confient. (Om ~.)
adj. m., pl. încrezătóri; f. sg. și pl. încrezătoáre
adv. Cu încredere. /în + crezător
1) (despre persoane) Care se încrede în orișicine; capabil de a crede cu ușurință orice; credul; naiv. 2) Care vădește încredere. Privire ~oare. /în + crezător