s.n. Încrucișare. – V. încrucișa.
încrucișați, -te, adj. 1. Care este așezat cruciș. ♦ (Despre drumuri) Care se întretaie. 2. (Despre ochi sau priviri, p. ext. despre oameni) Care se uită cruciș; sașiu. 3. (Despre plante și animale) împerecheat (artificial) cu un animal sau cu o plantă înrudită. – V. încrucișa.
adj., adv. 1. adj. întretăiat. 2. adj. v. corcit. 3. adj. v. sașiu. 4. adv. v. sașiu.
1) v. A ÎNCRUCIȘA și A SE ÎNCRUCIȘA. ♢ A sta (sau a ședea) cu brațele (sau mâinile) ~te a) a sta și a privi pasiv la cele din jur; b) a sta degeaba; a pierde vremea. 2) (despre persoane) Care se uită cruciș; sașiu. 3) (despre ochi, privire) Care este orientat cruciș; sașiu; ceacâr; ponciș; zbanghiu. /v. a (se) încrucișa