încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.
vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încumetrésc, imperf. 3 sg. încumetreá; conj. prez. 3 sg. și pl. încumetreáscă
tranz. A face să se încumetrească. /în + cumătru