încurcături, s.f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ♢ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ♢ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură.
s. 1. v. încâlcitură. 2. v. amestecătură. 3. v. babilonie. 4. v. complicație. 5. v. confuzie. 6. v. dezorientare. 7. v. necaz. 8. v. pățanie. 9. v. impas. 10. v. jenă.
s. f., g.-d. art. încurcătúrii; pl. încurcătúri
f. 1) Obiect cu părțile componente încurcate; încâlcitură. 2) Situație complicată și neplăcută; bucluc. În ce ~ am intrat! 3) Lipsă de claritate; stare confuză; confuzie; încâlcitură. 4) Stare de timiditate. [G.-D. încurcăturii] /a încurca + suf. ~ătură
s. v. ileus, ocluziune intestinală.
expr. (pop.) ocluzie intestinală.