încuscresc, vb. IV. Refl. recipr. A se face cuscru cu cineva; p. ext. a fi sau a deveni rudă prin alianță cu cineva. – În + cuscru.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încuscrésc, imperf. 3 sg. încuscreá; conj. prez. 3 sg. și pl. încuscreáscă
tranz. A face să se încuscrească. [Sil. -cus-cri] /în + cuscru