îndeletniciri, s.f. Meserie, profesiune; ocupație. ♦ Preocupare, grijă. – V. îndeletnici.
s. 1. v. ocupație. 2. v. activitate.
s. f., g.-d. art. îndeletnicírii; pl. îndeletnicíri
f. Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; ocupație; treabă. /v. a se îndeletnici